În România, autorităţile au o atitudine feudală, singurul scop în care vin să controleze fiind să dea amendă. Astăzi vă prezentăm câteva din problemele concrete de care se lovesc micii întreprinzători în activitatea lor de zi cu zi, dar şi unele posibile soluţii.
1. Modul în care se acordă/anulează codul de TVA
Dacă ai avut o afacere care nu a mers şi a intrat în faliment (ceea ce se întâmplă pe orice piaţă normală), sau ai fost administrator la o firmă care a intrat în faliment în mijlocul crizei din urmă cu 8 ani, statul român, prin intermediul ANAF, prezumă că eşti un infractor şi îţi interzice să mai fii vreodată asociat sau administrator într-o firmă plătitoare de TVA.
Practic eşti terminat ca antreprenor. E bine însă că un condamnat penal poate candida la funcţii publice, el nu e prezumat a fi infractor.
Soluţia la povestea asta? Nu se știe.
2. Taxele pe salarii
Dacă TVA-ul şi impozitul pe profit sunt la un nivel rezonabil pentru micii întreprinzători şi pentru stat, când vine vorba despre taxele pe salarii, acestea sunt în continuare la un nivel nerealist.
Să facem un calcul simplu: angajezi o persoană cu studii medii pentru munca de birou şi ai vrea să îi oferi un salariu rezonabil de 1.500 lei net, pentru salariul acesta se plătesc taxe de 1.083 lei, plus medicina muncii şi protecţia muncii.
Costul real este deci dublu, iar respectivul angajat trebuie să producă de 3.000 lei pe lună ca eu să i se poată acoperi salariul. Să fim serioşi, un om care este plătit cu 1.500 lei nu va fi un specialist performant care să producă minim 3.000 lei.
Soluţia? Dacă taxele ar fi de 500 lei și nu de aproape 1.100 lei, poate că micii antreprenori ar angaja mai mulţi oameni şi i-ar plăti mai bine.
3. Declaraţiile fiscale
Din ianuarie se va depune declaraţia 394 de către plătitorii de TVA, în care se trec toate facturile emise şi primite şi toţi clienţii şi furnizorii, inclusiv persoane fizice cu nume, prenume, adresa completă şi CNP.
Dacă eşti magazin online şi ai 1.000 de clienţi diferiţi pe lună… practic trebuie să angajezi un om care face numai declaraţia asta.
4. Popririle pe cont făcute de ANAF
Altă poveste: ai o firmă, eşti cinsit, declari totul la stat, îţi plăteşti taxele. Plăteşti taxele azi şi peste cinci zile te trezeşti nu cu un cont, ci cu toate conturile blocate, pentru suma deja plătită. Bani pe care banca nu numai că îi blochează, dar îi şi transferă la ANAF.
Pe care bani nu îi mai vezi înapoi, pentru că sunt ţinuţi „în contul datoriilor viitoare“. În timpul acesta tu rămâi cu o gaură în cash-flow (care te poate duce și la faliment), iar dacă ai norocul să lucrezi cu bilete la ordin te trezeşti că nu le poţi acoperi pentru că, nu-i aşa, ai toate conturile blocate (pentru o sumă deja plătită, da?) şi intri la Centrala Incidentelor de Plăţi.
Prin urmare, furnizorii nu vor mai accepta bilete la ordin de la tine – alt motiv bun de faliment.
Soluţie? Să proceseze ANAF-ul plăţile când le încasează, nu după cel puţin o lună, cum face acum, să blocheze un cont, nu toate, şi să facă o procedură clară prin care să poţi debloca contul dacă furnizezi dovada plăţii. De asemenea, băncile să nu mai aibă dreptul să transfere suma poprită decât după câteva zile, nu imediat.
5. Lipsa de informaţii
În ţara asta, dacă nu ai un contabil foarte bun, un jurist foarte bun şi eventual un prieten la fiecare instituţie de stat care să te sfătuiască, eşti ca un om care nu ştie să înoate aruncat în apă. Legislaţia noastră e ca nisipurile mişcătoare, nu stă pe loc, e interpretabilă şi orice ai face te vei scufunda în ea.
Normal ar fi ca la ANAF, şi la toate celelalte instituţii care vin în control să vadă ce ai făcut greşit si să îţi dea în cap, să existe un serviciu de informare. Unul real, nu ce există acum.
Toate informaţiile şi formularele de care ar putea avea un antreprenor nevoie ar trebui să fie disponibile online, organizate într-un mod accesibil, într-un singur loc.
De exemplu: ce ar trebui să facă o firmă care angajează prima dată pe cineva? Și acolo să ai lista – depui declaraţia X, faci contract cu Y, trebuie să respecţi regulile Z; W şi Q etc. Iar atunci când vine un control de la orice instituţie a statului… tu să te fi bifat cu lista aia înainte, nu să înceapă să îţi enumere nu ştiu câte hotărâri de instituţii pe care nu le-ai respectat.
6. Digitalizarea
Avem cel mai rapid internet din Europa, dar stăm cu zilele la cozi ca să obţinem o hârtie. Toate hârtiile ar trebui să poată fi solicitate şi primite online.
La Registrul Comerţului cum de se poate lua certificat constator online, se poate verifica stadiul dosarului etc.?! De exemplu, ar trebui să se poată solicita un certificat fiscal fără să se mai stea la cozi şi să se bată la uşi.
7. Controalele făcute de instituţiile statului
Acesta e coşmarul oricărui antreprenor, oricât ar fi el de cinstit. Controalele ar trebui să aibă rol de prevenire şi de consultare, cel puţin în primă fază. În schimb, singurul scop în care vin instituţiile statului să te controleze (mai ales ANAF-ul) e să îţi dea amendă. Sau să îţi dea amenda mai mică şi să le iasă şi lor ceva, dacă e să dăm crezare legendelor.
Scenariul e simplu: vin (sau te cheamă la ei), te intimidează, te tratează de parcă ai fi un infractor. Și imediat te prind ei cu ceva, îţi flutură nu-ştiu-câte articole de legi şi hotărâri pe care se pare că nu le-ai respectat, îţi enumeră X lei amenda asta, Y lei amenda cealaltă, până la o sumă care e cât tot profitul tău pe un an, după care, dacă ai noroc, te pun să corectezi nişte lucruri şi îţi dau amenda mai mică sau îţi dau direct amenda mare.
Soluţia? țeoretic, ar trebui să te bucuri când îți vine controlul, că vine să te ajute. Arăți hârtiile, discutați, îți arată unde sunt problemele şi ce trebuie corectat, iar la controlul următor n-au decât să-ți dea amendă, dacă n-ai făcut ce trebuia.
Ar trebui să ne putem baza pe instituţiile statului, nu să îți fie groază de ele. Altfel, nu faci bani nici tu, nici statul, fac bani numai evazioniştii de care statul nu are timp să se ocupe pentru că te aleargă pe tine.
Similare